Cu Despartirea de Bucuresti, cunoscutul istoric de arta Victor Ieronim Stoichita isi face debutul stralucit in proza literara, evocand, intr-o "povestire" scrisa la persoana intai, viata din Romania deceniilor sase si sapte ale secolului trecut, lumea in care generatia naratorului anonim si-a petrecut copilaria si tineretea.
Devenit recent unul dintre centrele de interes ale discursului din stiintele umaniste, corpul nu si-a dezvaluit înca toate secretele.
Studii recente au subliniat, cu îndreptatire, ca exista o istorie a corpului, istorie ce conjuga aparenta si profunzimea, dorinta si puterea, caderea si apoteoza, viata si moartea.
„Diferenta exista, alteritatea se construieste. Iata primul postulat pe care se întemeiaza aceasta carte.
Celalalt nu exista în absenta Aceluiasi si termenii sunt, evident, reversibili.
Scopul acestor pagini este de a aborda Întâlnirea asa cum are ea loc sub semnul vizibilului.
Ele se plaseaza în prelungirea unei cercetari asupra imaginarului, ale carei mize ... citeste mai departe
Cu Despartirea de Bucuresti, cunoscutul istoric de arta Victor Ieronim Stoichita isi face debutul stralucit in proza literara, evocand, intr-o „povestire“ scrisa la persoana intai, viata din Romania deceniilor sase si sapte ale secolului trecut, lumea in care generatia naratorului anonim si-a petrecut copilaria si tineretea.
?Aceasta carte consacrata aparitiei tabloului a fost scrisa pe vremea disparitiei sale. Este vorba desigur, ?n primul r?nd, de consecinta unui anume Zeitgeist care face ?n asa fel ?nc?t tensiunile, ?ntrebarile si obsesiile ce strabat creatia artistica a unei epoci sa-si gaseasca pandantul ?n discursul istoric al aceleiasi epoci.
?Stim de mult timp ca opera de arta este un obiect de placere. Paginile ce urmeaza nu-si propun totusi sa dea retete privitoare la ?degustarea? unei opere de arta. Ele au o tinta mai degraba polemica: se indoiesc de posibilitatea de a ?savura? un tablou in absenta ?intelegerii? sale.
